De nenumărate ori am purtat discuţii legate de ceea ce suntem si ceea ce ne determina sa actionam in situaţii exceptionale sau dimpotrivă in momente de zi cu zi, iar de cele mai multe ori interlocutorii cautau sa îşi explice neimplinire ca rezultat al factorilor externi, constiinta si sinele fiind vizibil afectate de incapacitatea intelegerii “firescului” in care ne gasim astazi. Avem tendinţa sa blamam tot timpul modul in care decurge viaţa noastră, adesea dând vina pe soarta, pe oameni, pe societate in ansamblul ei, când defapt singurii care o ghideaza pe calea urmată suntem noi. Dumnezeu ni s-a daruit in totalitate, oferindu-ni-se ca ghid permanent prin suflet! Intelepciunea individului am putea-o măsura nu cu observatii menite a judeca sau a da ultimatumuri, ci am putea-o recunoaşte prin capacitatea acestuia de a-si asculta Dumnezeul din sine, ori echivalentul ce rezuma intr-un singur cuvânt, mai simplu de înţeles, si anume suflet!
Aparenta stării de fiinta marunta domina subconstientul celor mai mulţi dintre noi, iar secundele in care ne permitem sa visam, de cele mai multe ori sunt brusc catalogate ca fiind naivitati deşi, culmea, tocmai acelea sunt cele care ne fac cu adevărat bine in conditia si starea de om. Asa zisa complexitate umană exprimata adesea prin sintagme gen „omul este o fiinta complexa” sau “viata nu e usoara!” ne duce pe cei mai multi cu gândul la un lanţ complicat de insusiri, stări, caracteristici pe care le avem ca fiinte, adăugând firesc si aproband impresia noastra de zi cu zi ca viaţa este complicata, grea, iar toate aceastea au un motiv: omul este o fiinta complexa, deci, cum ar putea fi altfel viata sa si tot ceea ce ea generează decat complex, dificil, greu de înţeles! La prima impresie poate parea putin tras de par ceea ce tocmai am scris, si pot fi contrazis foarte uşor in ceea ce priveşte intelesul sintagmelor care da, este cu totul altul pe buna dreptate, insa rezonanta din subconstientul celor mai mulţi dintre noi este cea pe care am spus-o, iar ceea ce am vrut sa subliniez in primul rând a fost ca mult prea multi factori din întreaga societate, ca vorbim aici de educaţie, de proverbe si zicale, de citate sau fraze ca cele de mai sus (aparute in urma unor cugetari sau chiar studii extrem de valoroase dar prea putin explicate si intelese de omul de rand) îndeamnă la necunoastere, promovează conceptul amintit mai sus de om marunt si impinge la proasta intelegere a idei de om si viaţa complexa!! In fapt, cam totul a fost si este construit pe idei false, constituite intr-un sistem piramidal extrem de bine inchegat, induse pentru o mai simpla manipulare, dar asta este o cu totul alta discuţie de care insa trebuie sa fim permanent constienti! Poate parea complicat, daca nu chiar inuman, sa reusesti sa iti recladesti un intreg mecanism interior nascut si crescut intr-un mediu poluat, bombardat din toate partile cu sute de prejudecati si concepte false ce s-au asternut pe spatele fiecaruia dintre noi sub forma unei poveri greu de carat, intr-o lume in care cei ce nu tin pasul sunt calcati in picioare la propriu de cei care vin din urma. Ar fi gresit de asemenea sa ii judecam si pe acestia, pentru ca orbit de ale tale, tu insuti ai calcat pe zeci de fiinte vii, fiindu-ti mila chiar, insa vesnic constient ca daca te-ai fi oprit sa ii ajuti, soarta ti-ar fi fost aceiasi – pentru ca din pacate, toti gandesc, si ar fi gandit asemeni tie!
In realitate insa (subliniind valentele multiple ale cuvantului si mai apoi idei de “realitate”), toate acestea au o cu totul alta rezolvare extrem de palpabila, dar pana la ea, o simpla schimbare a disponibilitatii ce tine de perceptia constienta a tot ceea ce reprezinta exteriorul nostru va face lumina pana si in cele mai intunecate si indepartate cotloane ale constiintei fiecaruia. Am subliniat cuvantul “disponibilitate” pentru ca aceasta este prima conditie si cea mai greu de realizat intr-un context ca cel descris pana acum, si in care ne aflam cu totii! E greu sa iti oferi sansa si timpul de a gandi putin si a privi lucrurile dintr-un alt unghi, cand te-ai obisnuit sa inghiti totul pe nemestecate, asa cum ti se ofera, fara a-ti pune macar intrebarea “de ce?” ti se ofera. De cele mai multe ori “disponibilitate” este filtrul ce separa cu cruzime oamenii in categorii a caror soarta e pecetluita fara voie, si a caror singura vina a fost neglijenta nascuta tot din frustrare, insa nimeni si nimic nu are dreptul sa ne inchida ochii definitiv lasandu-ne fara nici cea mai mica urma de lumina – iar decizia de a-i redeschide sau nu, tine strict si numai de noi. Peste liberul arbitru nici insusi Dumnezeu nu a trecut si nu va trece vreodata, pentru ca ar insemna sa se nege pe Sine – si aici, ajungem exact de unde am pornit, acolo unde viata ne-o ghidam si ne-o construim singuri, tocmai prin deciziile aparent marunte pe care fiecare dintre noi le luam zilnic. Ii privim cu admiratie pe cei numiti ca fiind “intelepti” de catre istorie, oameni etc.. Greseala mare este insa atunci cand intre “intelept” si “inteligent” sau “invatat” nu se face diferenta. E adevarat – intelepciunea vine odata cu interesul pentru a invata, a descoperi, a revolutiona concepte sau idei, dar toate acestea se intrepatrund tocmai pentru ca “invatatul” si-a oferit “disponibilitatea” de a cauta si de a intelege. Inteligenta i-a favorizat intelegerea si mai apoi recunoasterea sociala, insa in ciuda acestora, impresia intelepciunii in multe cazuri este gresita. “Intelepciunea” reprezinta dupa un lant ce contine “intelegere” pura si mai presus de toate “acceptare”, “intelepciunea” reprezinta “fericire suprema”! Imi veti spune: ok – fericit esti atunci cand iti este bine, asta inseamna ca daca imi este bine sunt intelept? Eu raspund ca da – esti intelept atunci cand esti fericit, iar fericirea traita de tine inglobeaza intregul univers atat fizic cat si mental – pentru ca a fi fericit in sensul descris, inseamna sa fi inteles deja modul de functionare al cadrului universal, acceptandu-l! Si imi justific raspunsul exact prin toate cele spuse pana acum, de la primul cuvant pana la ultima fraza. Ideea intelepciunii e sinonima cu fericirea suprema, pentru ca vei fi intelept atunci cand absolut tot ceea ce te inconjoara iti ofera fericire si stare de bine.
Pare simplu, insa pana acolo, ceea ce urmeaza e munca pura cu sinele, cu poverile asternute fara mila pe spatele si mintile noastre, inseamna o impotrivire si o justificare totala in fata tuturor evenimentelor ce se desfasoara salbatic intr-o inertie fara margini. Dar tot ceea ce trebuie retinut este ca intelepciunea se invata, si porneste din simpla si mult repetata in randurile de mai sus “disponibilitate”. De aici incepand, desi pare in contradictie cu sutele de fraze folosite de mii de ori de noi toti, singurul care trebuie sa ne ghideze spre intelepciune si implicit fericire este sufletul, cel creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, iar negarea caii pe care suntem ghidati de suflet, ar insemna negarea lui Dumnezeu. Tot timpul am considerat ca noi toti suntem doi – minte si suflet! Mintea pamanteasca, si sufletul divin! De cele mai multe ori cea care creaza incompatibilitati, variante, nemultmiri este mintea, sufletul, daca inveti sa il asculti, iti va sopti o singura cale, o singura varianta ce te conduce spre mult ravnita fericire. Intelepciunea este supraestimata artificial tocmai pentru a ne indeparta de ea, pentru a simti ca ea exista undeva departe, acolo unde noi, simpli muritor, nu am putea-o ajunge! Intelepciunea consta a invata negresit si in a accepta calea desemnata de sulet (de Dumnezeu) in tot ceea ce facem zi de zi! Viata poate fi perceputa ca o “vacanta” oferita de Dumnezeu noua, pentru ca altfel nu as putea intelege miile de senzatii ale “omului complex” ce ofera bucurie, placere si ma refer aici si la simpla gura de apa bauta de cele mai multe ori in graba.
Mintea ta, in clipa de fatza, incearca sa iti sopteasca, ca ceea ce tocmai citesti este un ideal, este o “poveste” pe care o “auzi” si care pentru moment poate sa iti placa, insa este ireala (de parca ai sti cu adevarat ce este real si ce e ireal), dar daca ai cobora fizic, punctul de interes, sinele, modul prin care te percepi tu pe tine, din cap, in piept, si ai gandi cu inima (sufletul), singurul scop al mintii fiind acela de a pune in aplicare fizic, prin impulsuri nervoase, impulsul generat de sentiment (sentimentul, senzatia – modul de gandire al sufletului), ai folosi mintea ca un interpret in perfect echilibru cu sufletul divin, ai descoperi ca ceea ce tocmai ai citit iti poate schimba viata si modul de percepere a tot si toate cele ce te inconjoara…cum spuneam, tine doar de “disponibilitate” si de capacitatea ta de a vrea sa intelegi. Sar peste incheieri menite a te face sa te simti bine, menite a incheia 10 – 15 minute de placere nascuta in clipa regasirii in textul de mai sus, si fac asta pentru ca ceea ce tocmai ai citit nu vreau sa aiba o incheiere, ci dimpotriva vreau sa reprezinte un inceput al tau, al nostru, al fiecaruia dintre noi. Am “naivitatea” mentala de a considera ca siguranta cu care am “rostit” cuvintele de mai sus vor reusi sa iti patrunda adanc, mai intai in minte si apoi in suflet, si am “convingerea” sufleteasca, ca tot ce e aici, e doar inceputul fara de incheiere pe drumul intelegerii catre intelepciune.
cartedeseara.wordpress.com 
Comentarii recente