Pare c-as fi inteles

Pana la urma catre ce tindem? Cu siguranta paleta viselor nascute de om se intinde pe o suprafatza cel putin egala cu numarul celor ce le dau nastere, iar fiecare individ isi manifesta dorintele in permanenta prin tot ceea ce face voit sau nu. Dar oare cati au devenit cu adevarat constienti de faptul ca oricare ar fi propriul vis suprem, tot ceea ce cauta nu este altceva decat “simpla” fericire.

Stiu! Veti spune ca nu am adus nimic nou si ca e un lucru extreme de simplu, logic si banal ceea ce tocmai am scris, insa la o abordare un pic profunda s-ar putea ca imaginea fireasca a cuvintelor sa isi schimbe natura, deschizand un intreg lant al slabiciunilor. De ce spun asta: incercand sa caut o definitie a “fericirii” (oricat de ciudat si nepotrivit ar suna) am gasit cateva citate ale unor uriase personalitati:

–         “Fericirea… un episod trecător în marea dramă a durerii.” (Dostoievski)

–         “Fericirea e un ideal al imaginaţiei, iar nu al raţiunii.” (Kant)

Intreaga viata este cladita pe provocari personale sau “impuse”, iar orice actiune este inevitabil cantarita prin iubire sau frica! Chiar daca fericirea se naste din iubire, de cele mai multe ori actionam din frica, fapt ce nu poate sa treaca fara repercursiuni directe asupra evolutiei individuale. Gasind citatele de mai sus am fost surprins ca oameni de o asemenea valoare au gasit ca simpla explicatie a fericiri cuvinte “negre” nascute din frica (oricand s-ar fi manifestat aceasta). Nu e cazul sa judec, pentru simplul motiv ca viata fiecaruia poate duce la concluzii diverse, insa responsabilitatea cuvantului ce poate dainui secole apasa, oricare ne-ar fi vointa!

            Am ales cele doua citate doar ca un mic exemplu a parerii legate de fericire a unor personalitati marcante din istoria universala, fara a vrea sa ma tin legat prea mult de ele, si fara a cauta un exemplu pozitiv sau negativ. Tot ceea ce am vrut a fost sa creez o diferenta intre notiunea de fericire si ceea ce realizam sau insemnam de-a lungul vietii, popular existand conceptia si tendinta de a fi fericiti doar atunci cand ai obtinut ceea ce ti-ai propus. Greseala tocmai aici apare – mereu ne stabilim tinte, ne dam ultimatumuri si ne impingem la extrem suportand poveri tot mai grele pentru a atinge “visul”. Radem, ne bucuram de micile placeri, dar in permanenta ramanem apasati si condusi de scop fara a trai pe deplin momentul ce tocmai s-a scurs. Vad si am vazut asta in zeci de persoane – oameni care au uitat sa traiasca doar pentru ca au un vis adanc si astfel, fericirii ii dau o valenta imaginara, iesita din context si extrem de rara. Ideea e ca “fericirea” e o chestiune de abordare! Nu tine de filosofie sau realizare personala – nu tine de ceea ce ai, sau ceea ce ai putea avea. Fericirea tine de tine, de clipa ce se scurge, iar tu stii, pentru ca ai invatat, sa ii zambesti! Eu unul nu iti pot spune ce sa faci pentru a fi fericit, dar iti pot spune ca o vei gasi in clipa in care ai sa incerci sa o traiesti, nu doar sa o visezi. Ea exista acum, o simti si o traiesti mereu, zambindu-ti tie in propria constiinta, privind mereu senin la ceea ce traiesti. Fericirea se naste atunci cand intelegi ca scopul tau exista, nu doar aici pe pamant, ci in intregul univers, iar clipele mai putin placute au menirea lor, cu scopuri precise venite de sus! Fericirea e intelepciune pura, revelata de propria constiinta atunci cand “visul” capata sens evolutiv, iar singura ta preocupare a fost sa-l intelegi…

            Ma bucur ca am avut ocazia sa iti impartasesc din nou ganduri, am asternut senin cuvinte calde pe o noua fila din “Carte de seara”, si iti marturisesc ca gandul de a le fi citit ma onoreaza – te-astept sa imi spui cum ti-au priit!

Anunțuri

~ de tudorbogdanb pe Ianuarie 18, 2010.

6 răspunsuri to “Pare c-as fi inteles”

  1. nu cred ca am stat vreodata sa analizez cum as descrie in cuvinte fericirea, dar gandindu’ma acum, am ajuns la concluzia ca nu e decat o stare de liniste interioara, de impacare cu propria persoana… cand nu ai regrete, cand nu te apasa constiinta, cand stii sa te bucuri de micile realizari… si mai cred ca fericirea e atinsa cu fiecare zambet sincer 🙂

  2. Fericirea nu se naste doar din iubire.
    Fericirea o gasim peste tot. Trebuie doar sa stim cum sa o privim 😉

    Ma bucur ca ai descoperit o alta latura a vietii, nu doar cea care te-a preocupat pana acum.

    Cred ca pui prea mult accent pe analiza si nu vezi simpla manifestare a lucrurilor din jurul tau. Elimina scopul care te conduce spre fericire. Da mai multa importanta prezentului. Gandeste-te ce ai facut azi? Cata fericire ai obtinut?

    • *Nu am spus nici o clipa ca fericirea se naste doar din iubire in sensul remarcat de tine! Ma refeream la faptul ca viata ne este guvernata de doua sentimente principale – iubire si frica, in sensul deciziilor pe care le luam zilnic in orice situatie (poate voi aborda subiectul mai amplu pe viitor)
      *Laturile vietii sunt descoperite in puncte critice ale fiecaruia, in momente bine determinate tocmai in clipa in care reusesti sa iti oferi timpul de a analiza manifestarile din jurul tau – in fond prin analiza si revelari termenul de evoutie a capatat sens de-a lungul timpului.
      *Imi mentin parerea ca scopul nu trebuie eliminat nici o secunda, ci doar modificarea mentala a sensului pe care realizarea acelui scop o are asupra ta, iar prezentul e intr-adevar singurul fapt ce te poate face sa simti ca traiesti atunci cand stii ca poti avea un rost!

  3. Indoielile noastre sunt tradatori si ne fac sa pierdem lucrurile bune pe care le-am putea castiga din cauza fricii de a incerca. William Shakespeare

  4. nu cred ca un om traieste numai din frica si iubire, un om traieste prin ceea ce face zilnic, un om traieste cu adevarat atunci cand, la final de zi, zambeste multumit de ceea ce este, de ceea ce a facut….Sau fericirea o gasesti atunci cand te uiti in ochii puri ai copiilor mici, atunci cand mirosi o zambila, cand fumezi o tigara pe balcon dimineata si auzi vrabiutele cum se zbenguie intr-un ochi de apa si cand pe cer ai o mie de culori…exista atat de multa lucruri care ne pot face fericiti incat numai gandul la ele ma face sa zambesc…
    Visele noastre se pot sau nu implini, dar ceea ce conteaza cu adevarat sunt Dumnezeu si oamenii pe care ii ajutam si care ne ajuta…
    Ai scris frumos, dar nici nu ma asteptam la altceva de la tine:)

    • Ceea ce face un om zilnic pentru a zambi e generat de ce? Pentru a fi multumit de el a trebuit sa faca ceva – iar acel ceva a fost facut din iubire pentru acel lucru, sau din frica de esec (chiar daca reusita ii ofera bucurie). Spui ca „fericirea o gasesti atunci cand te uiti in ochii puri ai copiilor mici, atunci cand mirosi o zambila, cand fumezi o tigara pe balcon dimineata si auzi vrabiutele cum se zbenguie intr-un ochi de apa si cand pe cer ai o mie de culori…” Nu am negat nici o secunda ca toate acestea te pot face sa zambesti si sa fii fericit – dar oare nu pentru ca iubesti toate aceste lucruri iti ofera starea de bine?
      Daca ai sa incerci sa iti justifici fiecare actiune cu maximum de luciditate ai sa observi ca totul este generat de cele doua sentimente – frica sau iubire! Orice ai face zilnic o faci din iubire pentru acel lucru, sau din frica de a nu gresi, de a nu te simti vinovat, de a nu iti pune in pericol securitatea (fizica, financiara, sociala) de orice fel etc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s