o noua fila!

Imagineaza-te ramanand singur intr-o lume izolata de tot ceea ce tu te-ai obisnuit sa cunosti. Cum te-ai simti?

Probabil in primele zile sentimentul pustietatii te-ar innebuni, te-ar indeparta de speranta ca singur vei putea supravietui si mereu vei cauta ceva de care sa te legi, de care sa te apropii pentru a te confunda cu lumea veche. Apoi vei incerca sa recreezi conditiile pe care tu le cunosti deja, dar in timp ai sa iti dai seama ca nimic nu se aseamana cu ce a fost, iar ceea ce este simti ca nu ti se potriveste. Mai presus de orice incep sa iti puna probleme gandurile de supravietuire, si cu fiecare clipa ce trece te simti tot mai aproape de singura stare ce iti da neincetat tarcoala – nebunia. Ai da orice pentru a te reintoarce, insa viata de acum iti ucide clipele de liniste nascute din memorie, traite demult, regasite departe, in vremuri ce nu le-ai pretuit indeajuns. Mintea iti joaca feste neincetat, ai mereu iluzii, iar lucruri ce mai ieri iti pareau banale, acum le-ai apara cu pretul vietii. Te simti invins, iar cuvinte fara sens iti strabat corpul urcandu-te spre vazduhul noii lumi in care te regasesti doar prin necunoastere. Ai fi vrut sa fie altfel, sa fi putut schimba firescul, sa fi nascut singur o lume in care ceea ce simti in clipa asta sa nu existe. Si atunci cum te-ai mai fi gasit? Cum ai fi putut cunoaste tot ceea ce stii despre tine, daca intreaga paleta a starilor ar fi reduse la jumatate? Nu stii cum, dar parca nici nu iti mai pasa atat de mult. Filosofia de alta data, acum, nu dovedeste a face fata inteleptului ce urmeaza sa devii, din suferinta nascandu-te purificat, invatat de ceea ce doar mediul ostil a putut face. Esti in starea in care orice zgomot te sperie si simti cum iti frange corpul scaldat in linistea nebuniei proaspat cunoscute. Ai vrea sa te poti intoarce, insa calea se scurge doar inainte, condamnandu-te la a o urma impotriva oricarei dorinte. Te rog sa ma ierti – pentru suferinta – pare a-ti spune mintea negand orice motiv al starii tale, parand a-ti sopti ca esti pe calea cea buna, iar lumea ce-o traiesti e inca “o vreme” pe care trebuie s-o treci, chiar de nu le mai stii numarul. Aparent firesc iti dai seama ca vietile tale se scurg simultan in clepsidre diferite, iar nisipul ce alearga prin gaturile timpului iti releva notiunea de “inainte” si “dupa”, proportia secundelor modificandu-se aleator. In viitor, gandul iti va fi schimbat, pentru a se potrivi vremurilor de atunci, si doar de ceea ce traiesti acum conteaza forma zambetului pe care il vei avea…

Deocamdata, rapus de somnul greu ce te incearca, adormi in lumea noua de care inca iti e frica, promiti ca maine vrei sa o iubesti si pe ea asa cum este, si te trezesti confuz, mirat de ceea ce tocmai ai visat!

Anunțuri

~ de tudorbogdanb pe Martie 7, 2010.

Un răspuns to “o noua fila!”

  1. Ce ar fi daca ai incerca sa privesti lumea si din alta perspectiva? De exemplu latura pozitiva a vietii sau de ce te bucuri in momentul prezent?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s