Din arta…

3188925179_f96fe15023

Pentru ca sunt unul din cei care aspira la desavarsire prin arta, si unul din cei care toata viata am sperat ca voi fi demn sa ma numeasc “artist”, uneori in discutii comune sau cu propria-mi fiinta, am cazut in jocul supranumit de Eliade “al ielelor” – si nevinovat, cuprins de patima gandurilor am zabovit printre intrebari ce au raspuns doar in propria fiinta, valabile individual, nascute pentru mister. Astfel, de multe ori, recunoscand si iubind valoarea, m-am intreb daca un mare artist ar avea curajul sa se lase intrebat ce e arta…spun “sa se lase” pentru ca sclipirea unui astfel de om ar naste imediat un raspuns pe intelesul interior al fiecaruia: “dati-mi voie sa va arat”.
Ma gandesc ca e oarecum ciudat si greu ca un mare spirit creator sa caute explicatii verbale firescului, cand intreaga sa structura il indeamna sa ramana fidel intelesului subtil, al gandului dizolvat in noianul de indicii ce nu fac decat selectia celor care vor fi inteles acel: “dati-mi voie sa va arat”. In fond, nimic din ceea ce naste o intrebare nu ar trebui sa nege existenta unui raspuns chiar daca poate prea putini vor fi satisfacuti, intelegand cu adevarat ceea ce creeaza o intrebare in inima celor ce cauta rezolvari. Surprinzator chiar, de nenumarate ori genialul cauta sens si substanta in urma unei intrebari nascocite indelung parca din dorinta de provocare. Astfel poti alimenta ideea de a fi unic si astfel iti poti continua jocul izvorat din forta de a descoperi.
Arta, in forma ei dizolva un volum impresionant de idei, insa cel mai important, arta “instiga” la cunoastere si autocunoastere, generand microbul perfectiunii, a dorintei de a fi mai bun cu fiecare clipa.
Aici este punctul in care brusc nimic nu mai conteaza si aici este punctul in care raspunsul la intreabarea “ce este arta” capata contur. Din acest moment se distinge filosofia, daruirea si maiestria celui ce se va autointitula artist, de aici izvoraste scopul, aprecierea si sensul visului urmat in scopul finit de a raspunde unei simple intrebari.
In substrat defapt, totul are o valenta mult mai mare, un inteles mult mai subtil, mai divin. Totul are un scop generat de existenta, totul se reduce la ceva mult mai simplu, mai pur. Din pacate cursul cel putin ciudat al societatii deturneaza esenta ideii si formeaza false conceptii a idei de performanta. Si totusi pe cine putem acuza ca nu mai exista pretuire, valoare umana, iar marea masa isi urmareste scopul fara scrupule? Cum poti iubi arta cand nu te sfiesti sa te murdaresti prin atitudine, si iti atragi asupra ta blestemul de a-ti crea limite murdare si bolnave ce in arta nu numai ca se simt, dar se si vad prin impietrire.3105748300_52a99b81f6_b
Si totusi, noi suntem un izvor nesecat de zambete, satisfacute sau incrustate fortat pe paleta chipurilor unei extrem de elaborate opere de arta nascuta din totdeauna pentru a fi complexa si geniala. Iubim arta, si nu ne sfiim sa aratam asta, am putea insa sa o si intelegem, sau cel putin sa incercam sa o intelegem mai mult, mai bine. Ideea valoroasa ce da nastere creatiei vine dintr-un segment divin, incolteste in sufletul unui om, si capata valoare inestimabila in clipa in care cineva decodifica mesajul venit pe o cale atat de lunga si anevoioasa, dintr-un punct catre care cel putin declarativ tindem cu totii. Totul ar putea fi mult mai simplu daca am avea curajul sa acceptam ca tot ceea ce inseamna arta nu reprezinta doar un segment de agrement, un izvor de buna dispozitie sau satisfactie umana, ci reprezinta un labirint catre cunoasterea proprie, catre intelepciune si vesnicie tocmai prin “mesajul” trimis indirect de Cel ce ne-a dat viata tocmai pentru a fi ce-a mai de pret opera a Sa. De nenumarate ori am avut cu totii clipe in care ascultand o lucrare muzicala am trait acel declic – am avut senzatia ca ceva se schimba, ca ceva acolo e supra-uman, si cu totii ne indreptam catre finalul unei noi clipe mai bogati, insetati parca de frumos, iubind mai mult tot ceea ce ne inconjoara si pretuind neconditionat tot ceea ce avem. Acea senzatie nu o poate crea decat ce e nascut din acelasi sambure cu noi, din aceiasi sursa fara perturbarea data de limita de a nu te fi cunoscut pe tine insuti.
3179429770_73d5a4148a_oSi totusi…ce e arta? Arta e ceea ce ne place, e ceea ce stim si simtim, e ceea ce iubim neconditionat, e ceea ce surprinzator ne iubeste neconditionat. Arta e o poveste de dragoste, un vis superb in care ne afundam fara teama si in care ne simtim mai impliniti, mai curati,mai buni. Arta ne uneste, ne invata, ne mangaie si ne e cel mai apropiat prieten…
Arta e ceea ce un mare artist ar spune: ” Dati-mi voie sa va arat!” Si ne-a aratat-o…prin noi!


Anunțuri

~ de tudorbogdanb pe Septembrie 9, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s