Din “nimic”

Imi e greu sa scriu din “nimic”. Imi place sa fac asta, dar parca o fac cel mai bine atunci cand am un punct generator. E placut sa te asezi in fatza unei “unelte” ce iti permite sa transformi in fizic gandul, senzatia si tot ceea ce tu iti oferi zilnic prin propria cugetare, dar chiar si asa ramane greu sa scrii din “nimic”.
Si totusi – sunt atat de multe detalii din viata zilnica ce si-ar gasi implinirea intr-o atingere sau privire. Cunoastem zilnic mii de ganduri a caror “fiinta” nu o constientizam sau o consideram naiva – si culmea, cata fericire ofera naivitatea copiilor, cate miracole s-au nascut din naivitatea celor ce i-au inteles valoarea. Stiu, multora nu ne vine sa renuntam la nevoia obisnuintei zilnice pentru a ne lasa dusi de “valul” naivitatii unor ganduri “prostesti” ce nu tin de foame a doua zi, insa poate chiar acela e punctul ce determina lipsurile zilei de maine. E greu ca intr-o lume condusa de neajunsuri sa mai ai timp sa nu te pierzi printre ele, e poate anormal pentru multi sa te lasi dus de valuri sperand ca doar naivitatea sa te mentina deasupra lor, insa ai pluti atat de firesc…in propria minte nimic nu ia nastere aleator, iar mici reflectii ar aprinde faclii nebanuite de lumea sumbra de pana atunci.
Zambiti va rog! Va scriu din suflet! Iar catre inima vreau sa ma conduc! Acolo va gasesc pe toti cei ce sunteti copii oricare v-ar fi varsta! Acum, am sa ma retrag totusi spre noi reflectii! Astept sa ne vedem prin ganduri!